Motto:„Scrisul de mână este șoapta sufletului pe hârtie – acolo unde gândul capătă formă, iar inima lasă urme.”
23 ianuarie marchează Ziua Scrisului de Mână (National Handwriting Day), aleasă cu scopul de a ne aminti frumusețea și unicitatea acestei forme de artă numită caligrafie, dar și necesitatea folosirii semnăturii de mână.
Celebrarea Zilei Mondiale a Scrisului de Mână are loc pe 23 ianuarie, deoarece este ziua de naștere a lui John Hancock, devenit notoriu datorită semnăturii sale deosebit de lizibile și expresive de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii. Inițiatorul acestei zile este Asociația Producătorilor de Instrumente de Scris (Writing Instrument Manufacturers Association – WIMA).
Istoria evoluției scrisului de mână se întinde pe mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să descifreze caracterul unei persoane prin scrisul său. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, considerat astăzi un domeniu de analiză a scrisului de mână. O contribuție importantă la dezvoltarea teoriei grafologiei a avut-o și filosoful și psihologul german Ludwig Klages (10 decembrie 1872 – 29 iulie 1956).
Oamenii de știință moderni au stabilit șapte caracteristici principale ale scrisului de mână, pe baza cărora poate fi conturat profilul unei persoane: mărimea literelor, forma și înclinarea lor, direcția scrisului, presiunea și viteza, precum și forma liniei de bază a rândurilor.
Pe 23 ianuarie 2026, în toate instituțiile de învățământ din raionul Cantemir, liniștea claselor a fost umplută de foșnetul hârtiei și de pașii discreți ai emoției. Pixul, creionul și pana imaginară a copilăriei au devenit instrumente prin care elevii au dat glas gândurilor curate și viselor nerostite. În această zi, scrisul de mână a redevenit punte între inimă și cuvânt, între copilărie și artă, între trecut și prezent.
Ziua Internațională a Scrisului de Mână ne-a reamintit, că litera scrisă cu răbdare nu este doar un exercițiu școlar, ci o formă autentică de exprimare a sinelui, un gest profund uman într-o lume dominată de tehnologie. Elevii, de la cei mai mici până la cei mai mari, au așternut pe hârtie gânduri frumoase, mesaje de încurajare și îndemnuri adresate colegilor. Au exersat caligrafia, au transcris texte și au respectat regulile scrierii corecte, redescoperind bucuria liniștii, a concentrării.
Scrisul de mână stimulează creativitatea, îmbunătățește memoria, dezvoltă limbajul și capacitatea de exprimare, având un puternic efect de calmare și introspecție. Fiecare scris este unic, asemenea unei amprente, purtând în el ritmul interior, emoția și personalitatea celui care scrie.
Ziua a fost trăită ca o întoarcere la esență, la cuvântul care nu se șterge printr-un simplu „delete”, ci rămâne martor al stării, al trăirii, al momentului. Elevii de gimnaziu și liceu au reflectat în scris, iar cei mai mici au descoperit bucuria scrisului frumos și atent, transformând exercițiul într-o adevărată formă de artă.
Scrisul de mână nu este doar un act mecanic, ci o întâlnire dintre minte și inimă. Fiecare literă spune o poveste tăcută, unică, irepetabilă. Într-o lume dominată de ecrane și tastaturi, de tehnologii, el rămâne un gest de rezistență frumoasă, o artă vie care a clădit civilizații, a unit destine și a păstrat memoria umanității.
Caligrafia este amprenta sufletului. Nu există două scrisuri identice, așa cum nu există două inimi la fel.
Pe 23 ianuarie, am celebrat nu doar scrisul de mână, ci frumusețea de a fi autentic, de a lăsa urme adevărate pe hârtie și în timp. Pentru că, uneori, cele mai puternice mesaje nu se tastează, dar se scriu cu sufletul.
https://www.facebook.com/reel/4322551621405149
Elaborat: Ana BURDUJA,
metodistă superioară, DGÎ Cantemir
