„De-oi muri – își zice-n sine – al meu nume o să-l poarte
Secolii din gură-n gură și l-or duce mai departe,
De-a pururi, pretutindeni, în ungherul unor creieri
Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri.”
(Mihai Eminescu)
Pe 15 ianuarie, în Republica Moldova, nu este doar o zi din calendar, ci o zi în care cuvintele capătă greutate, iar sufletul se întoarce, pentru câteva clipe, la rădăcinile sale. Este Ziua Culturii Naționale, sărbătorită sub semnul nașterii poetului care ne-a învățat să simțim, să gândim și să iubim românește – Mihai Eminescu.
Eminescu ne-a vorbit despre codrii care „nu mai sunt ce-au fost”, despre Luceafărul iubirii imposibile, despre mamă, limbă, țară, credință și jertfă. A ars pentru idealuri, pentru adevăr și pentru identitate. Poate tocmai de aceea rămâne atât de actual, chiar și într-o lume grăbită, care uită să asculte și să simtă.
Ziua nașterii Marelui Poet Național nu este doar o comemorare, ci o reflecție asupra a ceea ce suntem astăzi și asupra valorilor pe care alegem să le ducem mai departe. Este despre limba în care ne rugăm, iubim și plângem; despre poveștile spuse la gura sobei, despre cântecele vechi și despre legătura nevăzută care ne ține împreună, chiar și atunci când suntem departe unii de alții.
La 15 ianuarie îl celebrăm pe Mihai Eminescu (1850–1889), poetul național al românilor, creator al unei opere care a conferit limbii române profunzime, muzicalitate și valoare universală. Versul eminescian a devenit expresia dorului, a iubirii, a naturii și a gândului filosofic românesc, rămânând, peste timp, un reper esențial al culturii noastre.
În toate instituțiile de învățământ preșcolar, primar și secundar, ciclul I și II din raionul Cantemir, sub semnul geniului, prin vers și recunoștință, s-a adus un pios omagiu Marelui Poet Național printr-o diversitate de activități educative și culturale: recitaluri de poezie, concursuri literare, expoziții și concursuri de desen inspirate din opera eminesciană, dedicate promovării valorilor literare, limbii române și patrimoniului cultural național, reafirmând actualitatea operei eminesciene.
Numele lui Mihai Eminescu va dăinui veacuri în șir. Bogdan Petriceicu Hașdeu spunea despre veșnicia numelui său:„El va trăi, deși a murit nebun; vor muri însă pentru vecie nenumărații înțelepți care au lăsat, lasă și vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu.”
Luceafărul literaturii române va trăi prin creația sa inegalabilă, prin numele pe care și l-a zidit în conștiința neamului și prin multitudinea de opere fără seamăn în cultura universală.
Ziua de 15 ianuarie este o zi în care ne reafirmăm respectul pentru limba română, pentru creația artistică și pentru valorile spirituale care ne definesc identitatea. Eminescu rămâne o conștiință vie a culturii române, iar moștenirea sa ne obligă să păstrăm și să cultivăm frumusețea cuvântului:
Eminescu… e graiul românesc
În litera ce plânge lin pe carte,
În sunetul ce curge din izvor,
În frunza care tremură de moarte.
Eminescu-i viu, nemuritor.
Nu-i doar un nume – e conștiință vie,
Un dor de neam, un verb nerostit,
O rugă spusă-n limba ce ne știe,
Un glas ce n-a tăcut, n-a obosit.
În fiecare vers ce prinde viață,
În fiecare rând rostit arzând,
Eminescu – stea de dimineață,
Ne ține limba vie pe pământ.
(Nadina Mutaf-Scînteianu)
Atâta timp cât Eminescu este citit, limba română trăiește.
Iar atâta timp cât limba română trăiește, un popor nu poate fi pierdut.
Elaborat:
Ana BURDUJA,
metodistă superioară, DGÎ Cantemir
