La data de 24 iunie este marcată Ziua Universală a Iei – unul dintre cele mai prețioase simboluri ale identității noastre- parte a patrimoniului național cultural. Acest articol vestimentar face parte din identitatea noastră tradițională. Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie pentru a nu pierde această tradiţie care ne reprezintă, împreună cu rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea. Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele. Din punct de vedere al culorilor, cele mai obişnuite sunt roşu, violet, galben ca lămâia, portocaliu, verde, negru, mai rar albastru, alb, brun.
Firul era vopsit chiar în gospodăriile din zonele rurale, după reţete străvechi, pe care fiica le primea de la mamă şi le transmitea copiilor ei. Culorile erau de origine vegetală, preparate cu grijă şi răbdare din plante, buruieni, arbori fructiferi sau sălbatici.
Cele mai vechi ii sunt în general de pânză de in sau de cânepă, brodate cu lână sau cu mătase.
Ia s-a născut din necesitate şi simţ practic şi a căpătat o valoare artistică şi sentimentală, din clipa în care femeia a creat-o şi a inzestrat-o cu propriile credinţe, simţ estetic şi sentimente. Ea se impune din ce în ce mai mult în conştiinţa europeană şi mondială, ca un format vestimentar tradiţional românesc de o frumuseţe unică şi originală. Cadrele didactice și micuții din instituțiile de educație timpurie din raionul Cantemir cu mândrie au marcat și ei această sărbătoare minunată ,prin cântece, dansuri, poezii, proverbe, zicători cu scopul de a răspândi în întreaga lume portul tradițional al Moldovei și de a arăta frumusețea acestor obiceiuri lăsate ca moștenire din strămoși.


oplus_0

oplus_0


oplus_0


