„Cărțile sunt albinele, care poartă polenul însuflețit de la o minte la alta.
Cartea rămâne cea mai fină daltă ce îți sculptează mintea și sufletul”.
Bogățiile unui om nu se măsoară în lucrurile pe care le are, ci în comorile pe care le poartă în suflet și în faptele lui bune. Scrisul, arta în general, devine în ultimul timp, spațiu lipsit de bariere, oportunitate pentru fiecare de a se exprima spontan și autentic, o experiență care, în timp, duce la împlinire personală, vindecare emoțională și profundă transformare.
Bucuria zilei de 30.04.2024, a fost întâlnirea de suflet cu tânăra scriitoare, Marina Hajder, originară din comuna Cania, raionul Cantemir. Activitatea, lansarea volumului de versuri ,, Tu, răsăritul inimii mele „, de Marina Hajder, s-a desfășurat în incinta IP L.T.,,D. Cantemir”, orașul Cantemir.
Marina Hajder-o tânără ambițioasă, bună la suflet, frumoasă la chip, care emană numai sinceritate și bunătate în jurul ei! „Eu sunt gata să ofer bunătate oamenilor, dar oare ei vor?…”. Marina Hajder este nume cunoscut deja în arealul românesc, dar și peste hoarele țării. Actualmente, își face studiile la Universitatea de Stat ,,Bogdan Petriceicu Hașdeu” din orașul Cahul. Marina Hajder, tânăra născută cu semipareză pe partea dreaptă a corpului și care la ai săi 24 ani și-a lansat deja două romane: „Restul e tăcere…” și ,,Linii de Dialog, un volum de versuri „Tu,răsăritul inimii mele”. Marina Hajder are încrederea că volumul de poezii „Tu,răsăritul inimii mele” va deveni un adevărat succes.
A debutat la vârsta de 18 ani cu primul ei roman ,Restul e tăcere…”, bazată pe repere bibliografice. În primăvara anului 2020 revine cu cea de a doua carte, de această dată cu un roman de dragoste, intitulat „Linii de dialog”. Marina Hajder scrie cu pasiune și dragoste pentru cuvinte și crede că „lumea ar fi mai bună dacă prin vene le-ar curge dorința arzătoare de a scrie, de a exprima liber ceea ce simt și ceea ce gândesc cu adevărat”. Pe 6 septembrie, 2020, autoarea a fost premiată la un Concurs Internațional din Triuggio, Italia, unde a luat Premiul Special, în memoria lui Alfredo Pirola. A primit o medalie și una dintre creațiile sale, poezia „Fără dragoste”, ce a fost publicată în „Antologia del Premio Internazionale”, concurs organizat de Alessandro Villa, poezie tradusă în italiană de către profesoara Natalia Stanciu.
Volumul de poezii „Tu, răsăritul inimii mele”, a luat naștere din iubire, durere și putere. Abordează teme precum iubirea și dezamăgirile, și transmite ideea că dragostea aduce adesea cu ea durere. Autoarea mărturisește :,,Iubeam, iubeam din toata inima un om.Vorbesc la trecut, fiindcă acum nu mai simt nimic pentru acea persoană, am rămas doar cu amintirile, care astăzi nu mai dor, ci mângâie. Această carte este despre încercări, despre dezamăgiri de cele mai multe ori, pentru că iubirea doare. Dar trebuie să știm să iubim din suflet”.
Scrisul pentru Marina este o evadare a sufletului.Scrie pentru că și-a dat seama că e timpul să vorbească mai puțin și să transmită mai mult. Trebuie să simți scrisul, este o pasiune, un acord al inimii ce-i permite să zboară spre cele mai mari căi ale succesului. Scrisul este medicamentul ei împotriva tristeții. Dacă ar fi după ea, dacă nu ar fi nevoită să mai facă și alte lucruri, ar scrie toată ziuă și toată noaptea. Nu ar avea nevoie nici măcar de foarte multă mâncare sau somn:
„…Și atunci când strâng în brațe durerea,
mă ascund, cuminte, de lume,
și adorm în visul meu, plin de fiori,
și aștept să treacă rana…”.
toată ziuă și toată noaptea…”.
Scrisul îi dă aripi, el o înviorează la fiecare oră a dimineții. Simte senzația aceea când simți nevoia disperată de a vorbi cu cineva și vrei să te descarci? Iar apoi găsești persoana potrivită cu care să vorbești și începi să te simți excelent? Așa se întâmplă cu Marina când scrie. De parcă ar vorbi cu cel mai bun psiholog, simte o stare de bine. Iubește să scrie și să se joace cu slovele, să le împăturească pe toate fețele, și la final, să fie acel cuvânt o consonanță al sufletului ei melodic:
,,Respir dorul,
uneori, cu atâta neputință,
Îmi creez un gând, în palme cu amorul,
și-mi iau în brațe a mea ființă…”.
Este o fire puternică și iubește scrisul – este parte din ea. A început să scrie dinainte să citească. A început cu pași mici, cu agende prin care arunca expresii gândite pe loc sau propoziții fără sens – se elibera și o ajuta. Atunci nu se gândea să lege ce scria, dar avea tot felul de pasaje. Totuși, după luni de zile, chiar și ani, a reuș it să le lege. Merge până la capăt! Iubirea a înconjurat-o mereu. „…Nu m-am simțit niciodată discriminată cumva. Am simțit mereu căldura celor apropiați. Mă iubesc necondiționat. M-au apreciat pentru ceea ce sunt și au văzut că spiritul meu de observație transformă mimicile în reflexii ale psihicului. Fiecare gest al meu este tradus în simțiri sincere și pure în această frumoasă viață! Despre compasiune aș putea discuta până dimineață. Pe cât de sensibil este, pe atât de sincer, realist și frumos sentiment: să știi că poți ajuta pe cineva cu nevoi speciale, ca și în situația mea. Nu puține au fost cazurile când am simțit în ochii unor oameni că mă ajută din compasiune, dar cumva și atunci, simțeam puțină dragoste în atitudinea lor pentru mine. Ajutați cât puteți, pe oricine, veți primi înzecit dragostea și curățenia sufletească!”, a mărturist Marina.
A fost o activitate de suflet la care au participat profesorii de limba și literatura română, bibliotecari,elevi!
În acest veac zbuciumat al intrenetului, doar CARTEA, o va salva pe ea, pe noi și pe cei care vor veni din urma noastră.Unele cărți ne învață să fim buni, frumoși la suflet, sensibili, naivi, sinceri, să credem că toată forța în oameni, în frumos, în iubire. Altele, ne fac să înțelegem, că, anume ele, ascund taina regăsirii sufletului nostru.
Vă invităm să-i căutați cărțile, să le citiți ! Vă veți regăsi în cele mai frumoase și încrâncenate confruntării cu Sinele adânc! „Astăzi este despre dragoste și recunoștință. Recunoștința ce o port pentru toți oamenii ce m-au ajutat să-mi realizez visul și să cred în tot ceea ce fac…”
O îndemnăm pe tânăra scriitoare, Marina Hajder să viseze frumos, să alerge spre povestea sa! Dar nu va reuși să zboare spre fericire fără nimile noastre, fără ca noi să-i prindem aripile, s-o încurajăm!
Dorim tinerei scriitoare,Marina HAJDER, succes, belșug de sănătate, bucurii infinite, noi inspirații în activitatea sa prețioasă, fiindcă cartea rămâne cea mai frumoasă fericire, la care nu trebuie să renunțăm niciodată!
Ana BURDUJA, metodist superior, Direcția Generală Învățământ Cantemir
