,,Cea mai mare crimă a umanității este UITAREA”
„Holocaustul, cu întunecimea sa profundă, ne învață că istoria nu este doar o relatare a trecutului, ci o busolă morală pentru prezent și viitor, un strigăt veșnic pentru a proteja demnitatea și sacralitatea fiecărei vieți umane.”
De-a lungul veacurilor, omenirea a fost martoră a numeroase tragedii de proporții, dar secolul al XX-lea se distinge ca fiind poate cel mai încărcat de suferință. În acest peisaj întunecat al istoriei, Holocaustul – un act de exterminare masivă și nejustificată a milioane de vieți nevinovate se impune ca un capitol dureros pe care nu îl putem nici ignora, nici nega. Holocaustul este o parte a trecutului nostru în care omenirea nu a fost doar spectator, ci și, din nefericire, protagonist al unor tragedii și atrocități inimaginabile.
Holocaustul, denumit și Shoah în limba ebraică, reprezintă unul dintre cele mai sumbre capitole din istoria omenirii, un eveniment în care ura, intoleranța și extremismul au dus la moartea a aproximativ șase milioane de evrei, precum și a milioane de alte victime din rândurile poporului sovietic, romi, persoane cu dizabilități, prizonieri politici ș.a. Mijloacele prin care s-a desfășurat Holocaustul au fost diverse și de o cruzime greu de imaginat. De la ghetouri supraaglomerate și condiții insalubre, până la lagărele de exterminare precum Auschwitz, Treblinka și Sobibor, unde milioane de oameni au fost uciși prin gazare, împușcare, muncă forțată și alte metode inumane. Holocaustul nu a fost doar o tragedie a poporului evreu, ci și o lecție dureroasă despre pericolele extremismului, urii și discriminării.
În scopul comemorării acestei tragedii, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, prin Rezoluția 60/7, adoptată în noiembrie 2005, a consacrat ziua de 27 ianuarie (ziua în care Armata Sovietică a eliberat lagărul de concentrare și exterminare nazist Auschwitz-Birkenau) ca Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. Această decizie nu numai că perpetuează în memoria colectivă a umanității amintirea milioanelor de vieți nevinovate sacrificate de regimul nazist, dar și reîmprospătează angajamentul solidar al comunității internaționale de a apăra cu sfințenie valorile și drepturile umane fundamentale. Aceasta se realizează într-un context global frecvent umbrit de tendințe de uitare și negare, un avertisment continuu asupra fragilității conștiinței noastre istorice.
În fiecare an, în cadrul Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului, lumea își îndreaptă privirile spre trecut cu solemnitate și respect. Lumânările aprinse și pașii măsurati ai marșurilor comemorative sunt expresii ale omagierii și durerii colective, în memoria celor care au fost răpiți de teroarea lagărilor naziste.
Conform tradiției, Republica Moldova, alături de alte state europene, comemorează anual pe 27 ianuarie victimele Holocaustului, în temeiul Hotărârii Parlamentului Republicii Moldovei nr. 210/2015 și a Hotărârii Guvernului nr. 980/2020. Aceste documente legislative reflectă angajamentul național de a perpetua memoria Holocaustului și de a promova cultura toleranței, în lupta împotriva rasismului, antisemitismului, xenofobiei și altor forme de intoleranță.
Conform acestor directive și în baza Circularei Ministerului Educației și Cercetării din 28 decembrie 2023, în perioada 22-31 ianuarie 2024, în instituțiile de învățământ din raionul Cantemir s-au desfășurat activități educaționale axate pe promovarea memoriei Holocaustului. Profesorii de istorie au organizat diverse evenimente comemorative, cum ar fi lecții publice, dezbateri, ateliere de discuții, prezentări de lucrări literare, vizionări de filme documentare și artistice, concursuri de eseuri, recitaluri de poezie, expoziții de artă plastică, postere și colaje. Toate aceste inițiative s-au desfășurat cu scopul de a păstra vie memoria acestui episod sumbru din istoria umanității. Prin fiecare activitate, fie că a fost o lecție publică, o dezbatere, un atelier sau o expoziție, s-a urmărit educarea și sensibilizarea noilor generații privind gravitatea și consecințele Holocaustului. Acest demers educațional este esențial în lupta continuă împotriva uitării și negării istoriei, constituind o expresie a angajamentului colectiv de a preveni repetarea unor asemenea tragedii în viitor. Aceste eforturi reflectă o conștientizare profundă a importanței memoriei istorice și a rolului educației în formarea unei societăți mai responsabile și mai informate.
Abordarea temei Holocaustului transcende sfera academică a istoricilor, înălțându-se la rangul unei datorii morale imperioase pentru cadrele didactice. Aceștia, în rolul lor de formatori ai conștiințelor tinere, sunt chemați să cultive o sensibilitate acută și o vigilență sporită în rândul elevilor lor privind pericolele urii și discriminării. Scopul acestui demers este unul nobil: acela de a asigura că nicio atrocitate similară Holocaustului nu-și va găsi vreodată ecou în viitorul nostru colectiv. Abordarea Holocaustului în context educațional nu reprezintă doar o necesitate pedagogică, ci constituie o examinare profundă a temeliilor pe care se clădește civilizația noastră.
Studiul Holocaustului ne ajută să recunoaștem importanța demnității umane și a drepturilor omului. Ne învață să fim vigilenți în fața oricăror forme de discriminare și ură. Într-o lume în continuă schimbare, lecțiile Holocaustului rămân relevante, amintindu-ne că istoria ne poate oferi înțelesuri profunde și că, prin educație, putem preveni repetarea greșelilor trecutului.
